JM Teaching Aids - шаблон joomla Новости

Autism Arica

Asociația pentru Recuperarea și Integrarea Copiilor cu Autism
  • terapie
  • terapie autism

    "Tine minte: cand simti ca ti-e greu, numara pana la 10 si poti sa te ridici"
    (Psiholog Clinician Specialist Carmen Hotar)

  • terapie autism

Tot mai mulţi copii bolnavi de autism în România

Pe dată de 1 aprilie, a fost demarată o nouă campanie de conştientizare a populaţiei, ce poartă numele “Geniali, dar altfel – Ţie de ce îţi era teamă când erai mic?”

De la romaniatv.net aflăm că această este o campanile organizată de către Asociaţia pentru Recuperarea şi Integrarea Copiilor cu Autism şi este sprijinită de artişti, actori, sportivi.

autism 123

Statisticile arată că în acest moment există 8.000 de persoane în România diagnosticate cu această afecţiune, dar specialiştii spun că în realitate numărul lor este mai mare. Mai mult, se pare că de l
a un an la altul, numărul copiilor cu autism este în creştere.

Specialiştii spun că primele semne ale bolii apar în jurul vârstei de 2 ani, însă prea puţini părinţii cer ajutor în acest sens. Fie ignoră semnele, fie le este prea ruşine de gura lumii să recunoască problema.

Carmen Hotar, psiholog clinician şi fondatoarea Asociaţiei ARICA susţine că un copil ce suferă de autism “nu răspunde la propriul nume, nu pare interesat de ce se întâmplă în jurul lui, nu recunoaşte obiecte din jurul lui şi nu le foloseşte cu scopul cu care le folosesc cei din jur”.

Din sursa citată aflăm că acestei campanii i s-au alăturat o serie de artişti şi sportivi, printre care şi Camelia Potec şi Tavi Colen.

Camelia se temea, pe când era copil, de spaţiile închise, în timp ce Tavi avea mari problem cu apariţiile în public.

Artistul povesteşte că, deşi şi-a dorit foarte mult o carieră artistică, întâmpina mereu probleme când trebuia să vorbească în public: “Până la 15 ani, mie personal, îmi era teamă să ies în public. Nu puteam să deschid gură. Repetăm cu formaţia, cântăm în anumite grupuri de muzică, ieşeam în public şi mi se încleşta maxilarul şi aveam un mare nod în gât. Nu puteam să deschid gura şi cei din formaţie mă antrenau să spun aşa: “Bună seară”.

Mărturisind public despre temerile din viaţa sa, Tavi Colen a dat tonul acestei campanii “Geniali, dar altfel – Ţie de ce îţi era teamă când erai mic?”, sprijinind astfel copii ce suferă de autism.

 

sursa articol: http://mamistietot.ro/

Training-ul de toaleta pentru copiii cu tulburari din spectrul autismului

 

Training-ul de toaleta pentru copiii cu tulburari din spectrul autismului

Mersul la toaleta reprezinta o provocare pentru orice copil. In cazul copiilor cu tulburari din spectrul autismului, exista cateva strategii care pot usura acest proces.

Semnalele de genul  „sunt pregatit pentru toaleta” coincid de cele mai multe ori cu cele prezente la copiii tipici, in normalitate. Totusi, ele pot sa apara mai tarziu,  iar procesul de invatare poate dura mai mult. Copilul este pregatit in cazul in care:

Poate sa spuna (sau sa arate prin semne si gesturi) cand si-a udat sau murdarit scutecul sau hainele;

Poate sa urmeze o instructiune simpla („stai pe toaleta”), poate sa-si dea jos si sa-si ridice singur pantalonii;

Deține controlul vezicii urinare (este capabil să rămână uscat timp de cel puțin o oră la un moment dat in timpul zilei).

olCum pregatim un copil cu tulburari din spectrul autismului pentru training?

In acest caz, copiii s-ar putea sa invete mai greu sa utilizeze toaleta. Strategiile trebuie personalizate in functie de necesitatile fiecarui copil. Cel mai important este ca parintii sa-si dea seama ca in acest proces comunicarea si munca in echipa cu copilul sunt primordiale.

Este de preferat sa va stabiliti o serie de target-uri mai mici (si nu unul principal). Puteti incepe, de exemplu, prin familiarizarea cu toaleta (de ce exista si cum o folosim). Dupa aceasta etapa, puteti incepe training-ul propriu-zis. 

Mersul la toaleta reprezinta o sarcina principala, compusa din mai multe etape: incurajarea si recompensele, prompt si ajutor vizual (imagini, desene pe care le puteti afisa langa toaleta si care sa descrie clar pasii folosirii toaletei – intai imi dau pantalonii jos, apoi stau pe toaleta, imi iau hartie igienica, ridic pantalonii, apoi ma spal pe maini).

Incurajarea si recompensele pot ajuta mult in procesul de invatare:

Lauda descriptiva – de exemplu: „Ce bine stai pe toaleta!”

Lauda nonverbala (gesturile): apaludam sau ridicam degetul mare in sus (OK!)

Implicarea intr-o activitate pe care o prefera copilul – ne jucam cu masinutele, de exemplu

Oferiti-i un sticker cu fata zambitoare sau o steluta pe care sa o lipiti la vedere

Copilul poate primi un aliment preferat.

Incercati mai multe tipuri de recompense pentru a vedea exact care din ele este preferata de copil, dar nu o utilizati tot timpul. Inainte de a incepe e necesar sa stabiliti pentru ce va fi recompensat/a  si sa va asigurati de faptul ca el/ea intelege clar comportamentul recompensat. Odata ce copilul a inregistrat progrese la o anumita etapa, utilizati doar recompensele verbale si nonverbale.

Suporturile vizuale

Studiile au demonstrat ca, deseori, copiii cu autism invata cel mai bine cu ajutorul imaginilor. Puteti concepe un orar care sa-i intareasca rutina in a folosi toaleta (un fel de prompt indirect) si sa-l afisati langa toaleta sau olita. Mergeti cu copilul la acest orar/desen de cel putin 2-3 ori pe zi (toti membrii familiei sau persoanele din jurul copilului trebuie sa respecte aceasta regula pentru a-i demonstra copilului cat este de important acest proces).

Cu ajutorul imaginilor puteti inventa povesti cat mai reale, cu situatii din viata de zi cu zi. Ele ii pot ajuta pe copiii cu autism sa inteleaga anumite situatii confuze, cum ar fi utilizarea toaletei. Desenele/ pictogramele pot ajuta si aici la fel de mult. O poveste despre toaleta (simpla, scurta, cu imagini) poate fi benefica in situatia in care mergeti in vizita si nu mai aveti la indemana respectivul orar lipit langa toaleta/olita. Copilul se va ghida dupa pasii din povestea spusa acasa si va sti cum sa foloseasca toaleta.

Training-ul de toaleta este mai dificil pentru un copil cu autism pentru ca se „ataseaza” de rutina si nu vrea sa o schimbe. Exista anumite trucuri pe care le puteti pune in aplicare:

Unii parinti trec peste etapa „olita”, tocmai pentru a nu aduce multe schimbari suparatoare si care pot ingreuna procesul de invatare. In acest caz, se va utiliza un reductor special pentru copii.

Folositi un limbaj adecvat si explicit: „Stai pe toaleta ca sa faci pipi” (este mult mai clar decat „stai pe toaleta”).

Alegeti un cuvant specific pentru toaleta (baie, toaleta, WC); este necesar sa-l foloseasca toate persoanele din jurul copilului (nu va deveni confuz).

In cazul copiilor nonverbali - incercati sa-i invatati o maniera prin care sa va spuna ca are nevoie la toaleta (semne nonverbale sau PECS – sistemul de comunicare prin schimb de pictograme).

Daca un copil ramane pe toaleta 5 minute, este suficient. In cazul in care il obligati sa stea mai mult, poate percepe procesul de invatare ca pe o pedeapsa. Copiii cu autism au dificultati atunci cand trebuie sa inteleaga situatiile noi si raspunsurile emotionale din partea celorlalti. Incercati sa ramaneti calm si optimist.

In cazul copiilor sensibili la stimuli externi:

Familiarizati copilul cu toaleta in fiecare zi, tinandu-l pe vas cateva minute. Creati o atmosfera de comfort (daca podeaua este rece, puneti-i sosete calduroase, achizitionati un suport pe care sa-si sprijine picioarele sau un reductor in cazul in care copilul percepe toaleta ca pe un pericol - o gaura mare cu apa, explicati-i copilului ca la final, cand tragem apa, se va auzi un zgomot mai tare etc).

In cazul in care training-ul de toaleta devine o lupta fara progrese, e necasar sa luati o pauza. Puteti reincepe dupa aproximativ 3 luni. Nu trebuie sa simtiti ca ati esuat – copilul s-ar putea sa nu fie pregatit pentru acest pas.

Psiholog Clinician Carmen Hotar

Presedinte Asociatia ARICA

Terapia prin arta

In timp ce pentru pentru copiii cu dizabilitati terapia este cel mai bun remediu, unora li se pare infricosator sau dificil sa se exprime corespunzator intr-un cadru clinic. Acest lucru se aplica mai ales in cazurile in care copiii au un vocabular limitat sau se afla intr-o tara straina unde nu pot vorbi in limba materna. Terapia clasica poate fi „ajutata” sau chiar inlocuita, in unele situatii, de comunicarea prin arta. Astfel, ei isi pot exprima gandurile si sentimentele in preajma adultilor. Acestia ii pot ajuta sa tina piept provocarilor aparute in viata lor.

TerapiePrinArtaTerapia prin arta este o psihoterapie in cadrul careia pacientii folosesc diferite ramuri ale artei. Ea se foloseste in cazuri diferite, cum ar fi eliberarea de stresul unei boli sau dizabilitati. Mai este folosita si ca limbaj simbolic. Cu ajutorul unui terapeut, copilul descifreaza sensul desenului si discută simbolurile  prezente in desen, cele care au inspirat opera de arta. Indiferent de modul în care este folosita, art-terapia poate fi o oaza de creatie pentru copii care se confruntă cu diferite intamplari in viata lor.

Prin natura lor, copiii sunt creativi si le este mult mai usor sa creeze un desen decat sa raspunda direct la intrebari. Pot fi chiar reticenti si ostili atunci cand apar anumite subiecte in discutie. O masuta cu materiale de desen reprezinta un loc prietenos, fara pericole, care le permite copiilor să abordeze problemele dificile într-un mod creativ.

Terapeutul va sta de  vorba cu copiii despre desenele sau picturile acestora și ii va ajuta sa le interpreteze. 

Este momentul in care copiii se pot deschide si terapeutul va putea ajunge în centrul problemelor.

In ce cazuri se poate aplica terapia prin arta:

  •             In cazul decesului unui membru al familiei sau prieten;
  • Traume din copilarie (abuz fizic, psihic sau sexual);
  • Dizabilitati de invatare;
  • Probleme emotionale precum frica de abandon sau fobii;
  • Pentru imbunatatirea ablitatilor cognitive;
  • In cazul in care copilul se confrunta cu o boala grava precum cancerul;
  • In tratamentul bolilor mentale precum schizofrenia;
  • Terapia prin arta il poate ajuta pe copil sa inteleaga si sa-si accepte o anume dizabilitate fizica;
  • Prin aceasta terapie, specialistul isi poate da seama si poate trata problemele de comportament.

Citește mai departe:Terapia prin arta

Povestea familiei mele in lupta cu autismul

„Ce aveti dom’le, copilu’ n-are nimic! E el mai incet ca asa sunt baietii. Mai faceti o fetita, sa vedeti ce-si revine...”

Ma numesc Roxana si asta am auzit si eu si sotul meu Bogdan timp de doi ani. Sau poate asta am vrut sa auzim. Copilul nostru atat de dorit si iubit nu vorbea, avea fixatii multe si pentru orice (de la haine, incaltaminte, mancare, traseul de plimbare, spatii de joaca etc), plangea mai mereu, nu-i placea sa se joace cu nimeni si cu nimic. Se pierdea in fiecare zi. La doi ani si opt luni ne-am decis totusi sa mergem cu Luca la un specialist (crezand ca vom auzi aceleasi cuvinte). Dar doamna doctor ne-a spus sincer si calm: „elemente de autism”... Autism... Cuvantul pe care l-am sters de atatea ori in cautarile noastre pe internet si care aparea de fiecare data intr-un mod obsesiv si dureros, se agata de copilul nostru prin fiecare simptoma a lui, ma infuria si il zdrobeam litera cu litera. Ne-au trebuit cam sase luni sa acceptam situatia si sa incepem terapia...alt cuvant greu.

povestea lui luca

Privind in urma imi dau seama ca nimic nu este la voia intamplarii si totul in viata se intampla cu un scop. Atunci cand eu si Bogdan ne uitam pierduti la Luca, atunci cand ne vorbeam din priviri fara speranta simtind ca ne pierdem unul pe celalalt incercand sa intelegem toate „DE CE-urile” din lume, drumul nostru s-a intersectat cu cel al lui Carmen Hotar. Ea a fost firul atat de subtire de care ne-am agatat disperati, cea care ne-a invadat intunericul si a adus lumina in toate gandurile noastre inca din prima zi in care a venit la noi.

Carmen H. a inceput sa vorbeasca despre terapie... noi sa ne uitam mirati la ea (mie mi se parea o pustoaica frumoasa) si sa ne explice asteptarile pe care le putem avea in timpul terapiei (in acelasi timp era foarte atenta la Luca si nu i-a invadat spatiul, a asteptat sa vina el la ea). Dupa jumatate de ora stiam de ce e atat de frumoasa: m-a fascinat cu tot ceea ce stia despre terapia ABA, ne-a facut sa intelegem ce se intampla „de-adevaratelea”, fara sa ne dea sperante aiurea („Fiecare copil cu autism e diferit. Nu stim niciodata cum reactioneaza la terapie. Tot ce putem face este sa muncim cu el”, am citat din discutie).

Ne-am dat seama ca ea este „the one” in momentul in care Luca s-a uitat la ea. Copilul nostru nu mai vedea demult oamenii din jurul lui (nici macar pe noi, parintii). Dar pe ea a vazut-o si a ales-o. A fost pentru prima data cand, dupa multa vreme, a acceptat imbratisarea unei alte persoane decat cele din familie. A ras, s-a „luptat” cu Carmen H. in pat, i-a zambit si noi eram muti de uimire. Apogeul a fost cand, dupa doua-trei prompturi, copilul a aratat capul.

Citește mai departe:Povestea familiei mele in lupta cu autismul

Am invatat ca pentru orice in lumea asta, trebuie sa muncesti

 Povestea noastra este una obisnuita: doi oameni care se iubesc, se casatoresc si au un copil, un baietel frumos care s-a lasat asteptat destul de mult si care a venit cand deja noi ca parinti eram impacati cu gandul ca nu va exista un copil in viata noastra.

grassTimpul a trecut si copilul a crescut frumos si armonios. Ajuns aproape de doi ani, nu vorbea. Evident toti din jurul nostru ne linisteau cu povesti de genul: „lasati mai copilul ca si nu stiu cine a vorbit la 6 ani si nu a avut nici o problema…”. Toate astea pana intr-o zi cand aflandu-ne la munte, copilul a cazut si s-a lovit destul de rau la cap. Ajunsi acasa am mers la doctor sa vedem ce se intampla si i-am facut o electroencefalograma pe care, cand a vazut-o medicul specialist, ne-a semnalat faptul ca este o „mica problema”, ca prezinta modificari pe centri nervosi de atentie si limbaj, si i-a dat ca si diagnostic „deficit de atentie”.

Disperarea unor parinti cand afla ca fiinta cea mai draga are o problema medicala nu poate fi redata in cuvinte. Acesta disperare ne-a impins sa cautam solutii pentru a ne putea ajuta copilul. Destinul nostru a facut ca in scurt timp sa o cunoastem pe Carmen, o persoana pozitiva si joviala, o persoana care a reusit sa ne dea speranta ca va fi bine, pe care copilul a indragit-o imediat si care, prin faptul ca face cu pasiune si daruire acesta meserie a reusit intr-o perioada relativ scurta sa ne readuca zambetul pe buze, sa ne faca sa auzim cele mai importante cuvinte pe care parintii le asteapta din gura copiilor lor, „mama” si „tata”.

Ce inseamna terapia si cum ne-a schimbat viata?

O intrebare atat de simpla si cu un raspuns atat de complicat. Terapia este modul de viata pentru copiii afectati de orice tip de tulburare, este suportul moral pentru parinti, este sansa la „normalitate” asa cum este ea denumita de societate. Cu ajutorul terapiei am invatat sa apreciem fiecare gest si fiecare cuvant rostit de copilul nostru. Gesturile si cuvintele care pentru parintii copiilor tipici sunt normale, pentru noi, parintii copiilor speciali sunt adevarate victorii obtinute prin multa munca. Viata noastra s-a schimbat radical din momentul constientizarii si acceptarii problemei copilului. Terapia ne-a invatat pe noi ca parinti cum sa ne ajutam copilul, ne-a invatat ca obstacolele pot fi depasite cand exista perseverenta, consecventa si, nu in ultimul rand, multa dragoste si multa, foarte multa atentie.

Anii au trecut si el va implini 6 ani in curand. Merge la gradinita, participa activitati alaturi de ceilalti copii, este un copil „normal” doar poate, pentru cine nu il cunoaste, ceva mai „rasfatat si energic”.

Multumim Carmen pentru ca existi!

                                                                                                                      Semnat:            

  O familie fericita!

  • Recomandari

    Spalatul dintilor – o provocare pentru copiii cu autism

    Pentru copiii cu autism, spalatul pe dinti sau vizitele la medicul stomatolog se apropie cateodata de limita imposibilului. Pe langa intreaga lista de abilitati (de comunicare, de joaca, sociale etc), se adauga si igiena orala – o adevarata provocare pentru copii si parinti.

    De cele mai multe ori aceasta problema pare sa fie una senzoriala: copilul simte un disconfort  fizic puternic  (trebuie sa deschida gura, sa introduca periuta, sa simta gustul pastei de dinti si sa suporte periajul propriu-zis). Din experienta, am observat ca periuta de dinti electrica este mult mai usor acceptata de copii. In afara faptului ca nu trebuie sa depuna efort (in special copiii cu probleme motorii nu reusesc sa efectueze corect miscarile de periaj), „gaditalul” dintilor le da chiar o stare de bine. Astfel, se obtine un periaj mai rapid si mai corect al dintilor si gingiilor.

    Pentru copii exista o varietate larga de periute de dinti electrice „prietenoase”, cu desene si personaje atat pentru baieti, cat si pentru fetite.

    Privit din punctul de vedere al unui copil cu autism, acest proces este unul foarte complex (implica atat obiecte cat si actiuni): pasta de dinti, periuta, chiuveta, robinetul, apa, dintii, gura deschisa... Toate aceste „lucruri” trebuie potrivite si explicate astfel incat copilul sa inteleaga conceptul de „spalat pe dinti” (exact ca intr-un puzzle).

    In cazul in care igiena orala incepe devreme (odata cu aparitia primilor dinti), igiena orala va fi mult mai usor acceptata, devenind o rutina.

    In cazul copiilor mai mari, primul pas ar fi sa mergeti cu ei la cumparaturi undepot  sa-si aleaga singuri periuta de dinti si eventual si pasta (in functie de preferinte, exista mai multe arome).

    Al doilea pas ar fi „spargerea” acestei activitati in bucatele mai mici pe care copilul sa le invete :  intai ne urcam pe scaunel, ne aplecam dupa pasta de dinti, ii desfacem capacul, punem pasta pe periuta, dam drumu la robinet. Unii copii inteleg explicatiile verbale ale parintilor, altii s-ar putea sa aiba nevoie de ajutor vizual (videoclip, carti pentru copiii, imagini/pictograme sau chiar o persoana care sa-i arate efectiv cum se spala). Nu uitati sa recompensati fiecare „bucatica” corect executata ca si parte din procesul de curatate a dintilor.

    Secretul este ca aceasta activitate sa fie facuta in joaca, impreuna (la inceput). Daca un copil este fascinat de cifre, de exemplu, puteti numara impreuna fiecare dinte spalatat (este distractiv si ii poate da copilului o stare de confort); daca are un animal de plus preferat, il poate lua la baie sa-l „spele” si pe el.

    In cazul in care copilul incepe sa se descurce din ce in ce mai bine, incercati sa va pozitionati din ce in ce mai departe de el, astfel incat sa devina constient de cel mai important lucru: „pot si singur”.

     „Dintre persoanele cu nevoi speciale, cele care reusesc sa-si castige independenta in sarcinile de zi cu zi (spalatul pe dinti, de exemplu), vor avea mai multe sanse de succes in ceea ce priveste viata lor personala, atat in mediul domestic, dar si in cel vocational” (Pierce & Schreibman, 1994).

                                                                          Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar

                                                                     Presedinte Asociatia ARICA

Articole

Asociația Arica

Susțineți-ne pe Facebook

Doneaza prin PayPal


     

De ce PayPal?

 

Serviciul oferit de PayPal.com functionează ca un cont bancar, singura diferența este ca printr-un cont PayPal totul se realizeaza electronic, din fata calculatorului, prin intermediul unei conexiuni la Internet. Un utilizator care isi deschide un cont Paypal si-l poate incarca cu o anumita valoare, pentru acest lucru folosindu-se de un card bancar compatibil cu platile online. Banii vor fi retrasi automat din contul traditional si mutati in cel electronic.

Este important de stiut ca aceasta operatiune nu presupune nici o extrataxa, transferul banilor fiind in sine o plata online, avand comision 0. Folosirea platilor pe site-uri web din contul PayPal reduc la minimum posibilitatea fraudelor in defavoarea utilizatorului.

Mulțumim!

Sponsori

 

Parteneri

Sponsorizare 2%

Potrivit Codului Fiscal in vigoare, contribuabilii persoane fizice pot redirectiona anual 2% din impozitul pe profit catre o asociatie nonprofit.

Descarca formular: 2%_ARICA

Cont ARICA:
RO91UGBI0000072018434RON
Garanti Bank, Sucursala Stefan cel Mare

Sponsorizare 20%

SPONSORIZARILE CATRE ONG-uri NU CRESC CHELTUIELILE SOCIETATILOR COMERCIALE. Puteti face sponsorizari de pana la 20% din impozitul pe profit datorat Statului, in limita a 3‰ din cifra de afaceri a firmei, iar impozitul se diminueaza cu suma aferenta sponsorizarii, cheltuiala fiind astfel deductibila.

Descarca contract : 20% - ARICA

Contact

Ne puteți contacta prin email:

office@autism-arica.ro

 

 

MEMBER OF