JM Teaching Aids - шаблон joomla Новости

Autism Arica

Asociația pentru Recuperarea și Integrarea Copiilor cu Autism
  • terapie
  • terapie autism

    "Tine minte: cand simti ca ti-e greu, numara pana la 10 si poti sa te ridici"
    (Psiholog Clinician Specialist Carmen Hotar)

  • terapie autism

Fetita care a reusit

A venit si ziua cea mare!

  In drum spre centrul unde am facut terapie cu ea, teseam in minte o sumedenie de scenarii despre cum va fi. Oare cum o sa fac fata emotiei care o sa ma copleseasca? Va fi bine, mi-am spus! Am mai trecut prin asta si este un sentiment tare placut!

***

  Ma uit lung pe geam. Astept nerabdatoare sosirea ei. E ultima oara cand o sa ne intalnim aici.

Usa de la intrare se deschide. Fetita cu ochii caprui apare in prag, dornica sa duca in brate cateva fire de garoafa. Puiul de om ne saluta si ne ofera pe rand cate o floare, in semn de despartire. Zambeste larg la amandoua (terapeutele) si are chef de joaca. Ea crede ca o sa mergem in cabinetul in care facem terapie.

  Mama nu-si gaseste cuvintele, iar in ochii mei si ai Andreei incep sa rasara lacrimi. Ne apropiem si ne imbratisam cald, fara a mai spune ceva. Tacerea ne uneste pe toate si ne umple sufletele de emotie.

  Fetita sta in mijloc si se uita nedumerita la noi. Repeta de cateva ori ca vrea sa mearga la copii.

  -O sa mergi sa cunosti alti copii la gradinita! Acolo o sa iti faci prieteni noi! spun eu.

  Mama copilului ne multumeste din suflet pentru tot ce am facut pentru copilul ei, stapanindu-si cu greu lacrimile.

  Un alt coleg ii spune mamei:

  -Va rog sa ii dati G. aceasta scrisoare cand se va face mai mare. Aici i-am scris cat de mult a insemnat ea pentru mine!

  Mama copilului e coplesita. Prefera sa scurteze cumva momentul si ii cere copilului sa isi ia ramas bun. Fetita repeta suparata ca vrea sa urce la copii. Mama o ghideaza spre iesire. G ne face cu mana, sperand ca maine va veni inapoi si va urca la copii si in sala ei de terapie, insa de maine dimineata, fetita va merge pe alt drum. Va merge pe drumul pe care au dreptul sa mearga toti copiii cu autism care muncesc zi de zi, facand terapie.

  G va merge la gradinita!

***

  G a reusit sa recupereze repede , intr-un an si 3 luni. Copilul a inceput terapia la 2 ani si 3 luni. Acum ea isi exprima nevoile, nemultumirile si sentimentele. E curioasa si gata mereu sa descopere activitati si jocuri noi. Cauta contactul vizual atunci cand cineva nu ii acorda atentia de care are ea nevoie. Ii place sa le arate persoanelor noi cate lucruri stie. Se joaca adecvat si se bucura de prezenta celorlalti copii, cautandu-le compania. Mananca, se imbraca, se spala pe manute si foloseste toaleta independent.

***

  Mama spune ca G. plange in fiecare dimineata spunand ca vrea la centru. Repeta toate numele copiilor si terapeutilor.

  Desi parintii nu si-au permis financiar sa o trimita insotita de shadow, fetita s-a integrat bine la gradinita; si-a facut prieteni si e incantata ca a intalnit copii noi. Ii place sa interactioneze si sa comunice cu ei.

***

  Mama ma invita la prima serbare a G.. Ajung putin mai devreme decat ea in fata teatrului-locatia unde se desfasoara serbarea.

  In departare o vad pe G. tinandu-si de mana parintii. O fixez cu privirea. Ma vede. Raman pe loc. Se uita la mami si la tati, apoi alearga spre mine si sare in bratele mele. Nu ne mai vazusem de 2 luni.

  -Tu stii cine sunt eu? o intreb.

  -Esti Carmen!

  Ne-am strans in brate. A pus capul pe umarul meu si apoi mi-a zis:

  -Da-mi mana! Si nu mi-a mai dat drumul pana nu am ajuns in locul unde trebuiau lasati copiii pentru ultimele repetitii.

  Ne asezam in sala. Cand se ridica cortina, fetita apare ca o floare. Printre ceilalti copii mititei deghizati in floricele si insecte, ea este“Garofita”. Se uita prin sala putin nedumerita si de cateva ori o striga incet pe mama. Fetita isi asteapta cuminte randul si se tine de mana cu ceilalti copii. Spune primele cuvinte din poezie atunci cand ii vine randul, apoi se uita din nou nedumerita prin sala. Sunt multe lumini si lumea aplauda. E cu siguranta ceva nou -isi spune probabil. Apoi cortina se lasa incet. Fetita isi ia la revedere.

  Prima serbare a fetitei ne-a emotionat pe toti-terapeuti, parinti. Impreuna am format o echipa si fetita merge acum pe drumul pe care merita.

***

  Am primit in grija un rasad de floare, pe care l-am ingrijit si l-am iubit in fiecare zi. S-a transformat intr-o garofita frumoasa care va ramane mereu inflorita la fereastra vietii mele! “Pamantul” o va proteja in fiecare “anotimp”, fie el prea racoros sau prea calduros.

***

..Si ti-am mai spus vreodata ce sentimente traiesc in momentele in care adaug la fereastra mea alte si alte rasaduri pe care le ajut sa creasca? Minunat!

Cu drag,

Carmen

Drumul de la autism la gradinita

L-am intalnit acum un an si jumatate, cand tot ce stia sa faca era sa ma impresioneze cu lacrimile lui mari si cu tipete pe care le auzea toata strada. Era un pitic de 2 anisori jumatate care plangea de cand il lasau parintii la terapie, pana cand acestia se intorceau.

Pentru inceput, copilul a venit 1 ora pe zi la centru , timp de 1 saptamana. Apoi in saptamanile ce au urmat am mai adaugat cate o ora, pana am ajuns sa lucram cate 4 ore pe zi. Timp de 2 saptamani am reusit sa-l tin 1-2 minute pe scaunel. Baiatul protesta si era agresiv chiar si atunci cand ii propuneam sa ne jucam cu jucariile lui preferate. De asemenea, era concentrat sa inchida si sa deschida usile continuu.

Cu fiecare zi care trecea, construiam “relatia noastra”. Timpul era foarte important pentru el, iar eu stiam foarte bine ca acesti ani nu se mai intorc niciodata. In fiecare zi ii predam cu pasi marunti abilitatile de a interactiona cu copiii, de a comunica, de a imita, de a sta frumos la masa, de a manca adecvat, de a sta pe olita. Protestele au fost uriase, mai ales atunci cand il asezam pe olita, insa copilul a invatat prima regula: numar pana la 10 si apoi poti sa te ridici! Dupa un timp scotea si el cateva sunete care imitau numaratul meu, pentru a se ridica mai repede. Eram bucuroasa ca nu mai este inconjurat de tacere. A invatat apoi nu doar sa stea pe olita ci si sa faca pipi si apoi sa ceara.

Programul cu olita a fost anevoios, insa pe zi ce trecea, baietelul facea progrese. Maream timpul de stat pe olita, pana cand s-a intamplat intr-o zi sa faca! Am strigat un bravoooo puternic, iar colegele din cabinetele alaturate au venit si ele sa vada minunea si sa aplaude...Alex facuse la olita!

Ii placeau jucariile cu sunet si cel mai mult ii placea sa ii cant. Cantam mereu aceleasi melodii, pana la un moment dat cand am facut o pauza si el a spus: “mama” si eu am continuat “la placinte face, bunicuta lana toarce…”. Atunci am simtit o bucurie imensa si am strigat din nou: bravooooo!!!

Progresele au inceput sa apara din ce in ce mai mult. Incercam in cele 4 ore pe zi sa il invat totul despre lumea din jur.

Dupa 6 luni, baiatul raspundea la nume, facea incastru, puzzle, dansa de mana cu ceilalti copii, facea intrecere, se juca adecvat cu mingea, statea pe olita, se spala pe manute, cerea apa si bea din cana, deschidea si inchidea usile adecvat, spunea numele celor din jur, identifica receptiv obiectele din jur, potrivea obiecte si incepuse sa vorbeasca.

O alta mare bucurie a fost atunci cand am reusit sa schimbam ghetutele care ii ramasesera deja mici, insa el refuza sa fie schimbate. Ne jucam de-a incaltatul - el incalta si descalta papusica, apoi era randul meu sa ma descalt si apoi al lui. De asemenea, protesta atunci cand era schimbat de hainute.

Parintii au intensificat orele de terapie si Alex facea 4 ore de terapie si 2 ore acasa dupa-amiaza, in total 6 ore de terapie intensiva zilnic.

Dupa 1 an, copilul imi cerea sa il ajut sa se imbrace, isi diversificase alimentatia (cand a venit manca doar pate de ficat si iaurt doar o anumita marca), facea propozitii simple, cerea ce avea nevoie, incepuse sa salute, identifica actiunile din carti, culorile, formele geometrice.

Acum are 4 ani si dupa 1 an si jumatate, Alex se descurca foarte bine la activitatile bazate pe lucru manual (decupeaza, lipeste, modeleaza cu plastilina, insira margele, pune pioneze, picteaza), spune poezii, povesti (fara suport vizual), initiaza comunicare si raspunde celor din jur, se bucura atunci cand vede o persoana draga, recunoaste emotiile, initiaza jocuri, raspunde la nume, raspunde la intrebari sociale si de cultura generala, se joaca adecvat cu copiii, se imbraca / dezbraca, mananca, foloseste toaleta independent.

Perioada in care am lucrat cu el a fost o lupta neintrerupta pentru Alex. In fiecare zi mai adaugam cate o caramida la constructia temeliei, pe care apoi am asezat noi si noi cunostinte si abilitati. Speranta ca Alex sa reuseasca sa fie integrat intr-o gradinita normala nu a incetat niciodata pentru mine si pentru familia lui.

Acum, dupa 1 an si exact 9 luni, a venit timpul pentru schimbarea atat asteptata de toata lumea, terapeuti si parinti. Alex a fost inscris la gradinita normala si pentru inceput va fi insotit de shadow.

’’Alex lupta aceasta nu a fost numai a mea si a colegilor mei, ci si a ta! Sunt mandra ca maine e prima ta zi in care mergi la gradinita ! Ai reusit sa demonstrezi ca locul tau este langa copiii tipici, intr-o gradinita normala! Acum viitorul nu mai este incert! Si tine minte: cand simti ca ti-e greu, numara pana la 10 si apoi poti sa te ridici!! ’’

Cu drag,

Carmen

Terapeutul, calauza copilului cu autism

Dupa o scurta perioada de voluntariat la o asociatie pentru recuperarea copiilor autism, m-am dus la mama si i-am spus: “am fost angajata”! Si mama m-a intrebat bucuroasa daca chiar imi place sa lucrez ca terapeut ABA. I-am spus ca am avut timp sa imi dau seama, ducandu-ma zilnic si chiar ma atrage domeniul acesta.

Ma fascineaza ideea de a schimba in bine viata unor copii si a familiilor lor. “Ei bine”, spune mama, “inseamna ca nu este intamplatoare experienta pe care am avut-o atunci cand aveai doar 3 anisori. Tu de cand erai mica iubeai copiii si erai foarte bucuroasa mai ales cand intalneai copilasi mai mici decat tine. Nu cred ca iti mai amintesti, dar o sa iti povestesc eu ce a fost in sufletul nostru atunci cand era pe aproape ca vacanta noastra in familie, petrecuta la Tusnad, era sa se transforme intr-o mare nenorocire pentru intreaga familie”.

Mama priveste in gol si parca si acum simte un ghem in stomac. “V-am dus la o cofetarie, pe tine si pe fratele tau. Atunci cand am intrat in acea cofetarie, ai zarit un carucior in care statea un bebelus singur, pentru ca parintii probabil asteptau sa le vina randul sa plateasca prajiturile alese. Eu si tatal tau ne-am intors pentru putin timp, sa ne uitam in vitrina cu prajituri. Cand ne-am intors privirea..disparusei”. Mama inghite in sec si continua: “am iesit in graba afara si ne-am uitat imprejur. Nu erai. Am simtit ca mi se taie picioarele. Probabil te-ai tinut dupa caruciorul acela si parintii copilului respectiv nu stiau cu cine esti tu. Eu am inceput sa te caut intr-o parte si tata in alta parte. Pe drum m-am intalnit cu niste oameni pe care ii cunoscusem cu o zi in urma, atunci cand ne-am ratacit cu totii in padure. Ei te-au vazut cu o zi inainte si te recunosteau. I-am rugat sa te caute si ei. Tatal tau a trecut prin fata vilei unde eram cazati si te-a vazut! Stateai acolo singura si te jucai in nisip. Cand te-am vazut inapoi am simtit o mare bucurie. Imi simteam din nou copilul in siguranta, langa mine! Imi veneau in minte imagini in care te vedeam cum traversezi singura intersectia aceea mare.. Off..A trecut mami..Tu te-ai pierdut de noi, uitand-te la un copil. De mica ii iubeai si te prefaceai ca ai grija de ei ca o mamica grijulie. Acum esti terapeut si ti-ai ales sa schimbi destinele acestor copii care nu au nici o vina”.

Asa este si o fac cu mare drag. Traiesc alaturi de parintii acestor copii emotia fiecarei farame de progres, fiecare pas facut inainte si construiesc impreuna cu familia, viitorul adult.

Ascult si vad deseori parinti care privesc neputinciosi, zdruncinati si deznadajduiti cum bucuria de a avea un copil s-a transformat in frica de a nu-l putea recupera vreodata. Le ascult suferinta si incerc sa reintregesc imaginea de ansamblu a unui puzzle, asezand cu grija piesele care lipsesc si nu dau voie sa se produca conexiunile care definesc normalitatea.

In timpul acestui proces terapeutic, intre copil si terapeut se creeaza o relatie deosebita si atunci cand vine vremea sa isi vada de drum in continuare, ca si terapeut, simti doua lucruri diferite in acelasi timp: te bucuri ca ati reusit impreuna si il lasi plece mai departe, insa iti ramane regretul ca pleaca de langa tine. Legatura nu se pierde total, daca parintii vor asta. Un lucru este cert: copilul si familia lui, nu te uita si nici tu pe ei! Eu sunt bucuroasa ca am ales aceasta meserie si o practic cu drag, bucurandu-ma de rezultate.

Ce ai putea sa faci si tu? Sa ii accepti si sa ii intelegi asa cum sunt sau pur si simplu sa nu ii critici! Ofera-le sansa parintilor care au astfel de copii sa aiba curaj sa ii scoata la locurile de joaca si sa nu ii mai tina inchisi in casa de teama ca vor fi din nou jigniti si respinsi. Un copil cu autism este integrat doar atunci cand ceilalti copii de varsta lui il accepta!

  • Recomandari

    Spalatul dintilor – o provocare pentru copiii cu autism

    Pentru copiii cu autism, spalatul pe dinti sau vizitele la medicul stomatolog se apropie cateodata de limita imposibilului. Pe langa intreaga lista de abilitati (de comunicare, de joaca, sociale etc), se adauga si igiena orala – o adevarata provocare pentru copii si parinti.

    De cele mai multe ori aceasta problema pare sa fie una senzoriala: copilul simte un disconfort  fizic puternic  (trebuie sa deschida gura, sa introduca periuta, sa simta gustul pastei de dinti si sa suporte periajul propriu-zis). Din experienta, am observat ca periuta de dinti electrica este mult mai usor acceptata de copii. In afara faptului ca nu trebuie sa depuna efort (in special copiii cu probleme motorii nu reusesc sa efectueze corect miscarile de periaj), „gaditalul” dintilor le da chiar o stare de bine. Astfel, se obtine un periaj mai rapid si mai corect al dintilor si gingiilor.

    Pentru copii exista o varietate larga de periute de dinti electrice „prietenoase”, cu desene si personaje atat pentru baieti, cat si pentru fetite.

    Privit din punctul de vedere al unui copil cu autism, acest proces este unul foarte complex (implica atat obiecte cat si actiuni): pasta de dinti, periuta, chiuveta, robinetul, apa, dintii, gura deschisa... Toate aceste „lucruri” trebuie potrivite si explicate astfel incat copilul sa inteleaga conceptul de „spalat pe dinti” (exact ca intr-un puzzle).

    In cazul in care igiena orala incepe devreme (odata cu aparitia primilor dinti), igiena orala va fi mult mai usor acceptata, devenind o rutina.

    In cazul copiilor mai mari, primul pas ar fi sa mergeti cu ei la cumparaturi undepot  sa-si aleaga singuri periuta de dinti si eventual si pasta (in functie de preferinte, exista mai multe arome).

    Al doilea pas ar fi „spargerea” acestei activitati in bucatele mai mici pe care copilul sa le invete :  intai ne urcam pe scaunel, ne aplecam dupa pasta de dinti, ii desfacem capacul, punem pasta pe periuta, dam drumu la robinet. Unii copii inteleg explicatiile verbale ale parintilor, altii s-ar putea sa aiba nevoie de ajutor vizual (videoclip, carti pentru copiii, imagini/pictograme sau chiar o persoana care sa-i arate efectiv cum se spala). Nu uitati sa recompensati fiecare „bucatica” corect executata ca si parte din procesul de curatate a dintilor.

    Secretul este ca aceasta activitate sa fie facuta in joaca, impreuna (la inceput). Daca un copil este fascinat de cifre, de exemplu, puteti numara impreuna fiecare dinte spalatat (este distractiv si ii poate da copilului o stare de confort); daca are un animal de plus preferat, il poate lua la baie sa-l „spele” si pe el.

    In cazul in care copilul incepe sa se descurce din ce in ce mai bine, incercati sa va pozitionati din ce in ce mai departe de el, astfel incat sa devina constient de cel mai important lucru: „pot si singur”.

     „Dintre persoanele cu nevoi speciale, cele care reusesc sa-si castige independenta in sarcinile de zi cu zi (spalatul pe dinti, de exemplu), vor avea mai multe sanse de succes in ceea ce priveste viata lor personala, atat in mediul domestic, dar si in cel vocational” (Pierce & Schreibman, 1994).

                                                                          Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar

                                                                     Presedinte Asociatia ARICA

Articole

Asociația Arica

Susțineți-ne pe Facebook

Doneaza prin PayPal


     

De ce PayPal?

 

Serviciul oferit de PayPal.com functionează ca un cont bancar, singura diferența este ca printr-un cont PayPal totul se realizeaza electronic, din fata calculatorului, prin intermediul unei conexiuni la Internet. Un utilizator care isi deschide un cont Paypal si-l poate incarca cu o anumita valoare, pentru acest lucru folosindu-se de un card bancar compatibil cu platile online. Banii vor fi retrasi automat din contul traditional si mutati in cel electronic.

Este important de stiut ca aceasta operatiune nu presupune nici o extrataxa, transferul banilor fiind in sine o plata online, avand comision 0. Folosirea platilor pe site-uri web din contul PayPal reduc la minimum posibilitatea fraudelor in defavoarea utilizatorului.

Mulțumim!

Sponsori

 

Z4

Parteneri

sponsori si parteneri 14.10.2016 bis

Sponsorizare 3,5%

Potrivit Codului Fiscal in vigoare, contribuabilii persoane fizice pot redirectiona anual 3,5% din impozitul pe venit catre o asociatie nonprofit.

Descarca formular: 3,5%_ARICA

Cont ARICA:
RO91UGBI0000072018434RON
Garanti Bank, Sucursala Stefan cel Mare

Sponsorizare 20%

SPONSORIZARILE CATRE ONG-uri NU CRESC CHELTUIELILE SOCIETATILOR COMERCIALE. Puteti face sponsorizari de pana la 20% din impozitul pe profit datorat Statului, in limita a 3‰ din cifra de afaceri a firmei, iar impozitul se diminueaza cu suma aferenta sponsorizarii, cheltuiala fiind astfel deductibila.

Descarca contract : 20% - ARICA

Contact

Ne puteți contacta prin email:

office@autism-arica.ro

 

 

MEMBER OF