JM Teaching Aids - шаблон joomla Новости

Autism Arica

Asociația pentru Recuperarea și Integrarea Copiilor cu Autism
  • terapie
  • terapie autism

    "Tine minte: cand simti ca ti-e greu, numara pana la 10 si poti sa te ridici"
    (Psiholog Clinician Specialist Carmen Hotar)

  • terapie autism

De ce este dificil sa mergem la doctor cu un copil cu autism?

vizitalamedicFiecare copil cu tulburari din spectrul autismului este diferit. Totusi, anumite elemente sunt comune. Dintre acestea: probleme de socializare si comunicare, preferinte pentru rutine sau hipersensibilitatea la stimulii senzoriali. Din aceste motive, o programare la doctor, intr-un mediu total strain, este foarte dificil de suportat de catre copil. 

Copiii cu tulburari din spectrul autismului au probleme in intelegerea si exprimarea sentimentelor: Poate nu va intelege de ce se afla in respectivul mediu, nu va putea raspunde intrebarilor adresate de catre medic, isi poate arata starea de confuzie si anxietate prin comportament- autostimulari, refuz in ceea ce priveste cooperarea cu personalul medical sau uneori chiar agresivitate.
Schimbarile in rutina sunt suportate destul de greu (de exemplu: in mod normal, la ora programarii, copilul avea o alta activitate la scoala sau gradinita- schimbarea poate aduce disconfort).
Copiii cu tulburari din spectrul autismului se confrunta deseori cu sensibilitati senzoriale la lumina (in special cea fluorescenta), zgomote sau atingere. Copilul hiposensibil are o toleranta ridicata la durere sau temperatura. Acest lucru il poate induce in eroare pe doctorul care il examineaza din moment ce raspunsul copilului la durere se exprima prin hohote de ras sau mormait (in caz de fractura sau dureri abdominale, de exemplu). Pe de alta parte sunt copiii hipersensibili: nu suporta atingerea anumitor texturi (plasturi de exemplu). Ca si raspuns isi poate acoperi urechile, poate sa planga necontrolat sau sa incerce cu orice pret sa paraseasca incaperea, pentru ca simte fiecare atingere ca si durere extrema.

 

Cateva sfaturi:

  • In momentul in care doriti sa faceti programarea, informati personalul in ceea ce priveste tulburarea copilului.
  • Incercati sa stabiliti programarea la inceputul sau la finalul zilei (primul pacient sau ultimul pacient) astfel incat sa nu trebuiasca sa asteptati.
  • Vorbiti cu copilul cu mult inainte de vizita la medic astfel incat sa stie la ce sa se astepte. Puteti folosi suport vizual (pictograme, materiale video) si puteti sa-i spuneti pasii printr-o poveste sau chiar puteti „repeta” prin joc de rol vizita la doctor. Exista truse medicale de jucarie (copilul este, pe rand, pacient si doctor). In felul acesta veti diminua starea de anxietate. 
  • Daca este posibil, puteti face vizita impreuna cu copilul spitalul/sala de asteptare inainte de programare si puteti chiar sa-i faceti cunostinta cu personalul medical si cu instrumentele. 
  • Incercati sa va faceti o lista de intrebari pentru doctor si nu uitati sa pregatiti jucaria sau obiectul de care este atasat copilul- ii va oferi o stare de siguranta si confort, mai ales daca trebuie sa ramaneti in sala de asteptare.
  • Odata ce ati ajuns la medic, reamintiti personalului situatia copilului dumneavoastra. In mod normal copilul ar trebui sa fie vazut cat mai repede posibil.
  • Puteti pregati de acasa o lista cu stick-ere pentru copil. In cabinet, acesta poate sa lipeasca un „smiling face” pentru fiecare pas efectuat.

Vizita la stomatolog si oftamolog
Controlul la stomatolog si oftamolog este foarte dificil de operat pentru un copil cu tulburare din spectrul autismului (senzatiile la nivelul gurii dat de instrumente, zgomotele, atingerea intr-o zona foarte sensibila, lumina puternica). Sfaturile se adreseaza mai mult personalului medical:

  • Profitati de ocazie daca o persoana apropiata are nevoie de o vizita la oftamolog. Mergeti si dumneavoastra impreuna cu copilul. Astfel el/ea va avea posibilitatea sa vada intreg procesul si sa-si faca o idee asupra a ceea ce se va intampla si in cazul lui/ei.
  • Fiti rabdatori, copilul ar putea avea nevoie de mai multe vizite la cabinet inainte de examinarea propriu-zisa.
  • Stomatologul trebuie sa discute cu pacientul toata procedura de examinare (ce se va intampla, ce senzatii va simti si cat va dura vizita). Atentie! Copilul cu autism va fi debusolat daca i se va spune „Nu te va durea deloc” si el va simti durere si disconfort. In timpul examinarii, doctorul ii poate explica copilului ce face in fiecare moment („acum ma uit la maseaua din dreapta sa vad daca ai nevoie de pansament, iti voi face o injectie ca sa nu te doara asa de tare etc.).
  • Este cunoscut faptul ca persoanele cu autism pot avea o igiena orala precara: carii si boli ale gingiilor. Motivele sunt variate: dieta precara si lipsa anumitor alimente pe care copilul le refuza, comportamentele de auto-ranire, repetitive (scrasnitul dintilor duce in timp la tocirea sau spargerea dintilor), medicamentatia (mai ales cea pentru epilepsie, depresie si anxietate sau chiar unele antipsihotice) care da uneori senzatia de „gura uscata”.
  • Este de preferat ca stomatologul sau oftamologul sa ii permita prezenta in cabinet parintelui insotitor; acesta ii poate spune metode sau ii poate da idei cu privire la acceptarea unei anumite actiuni sau isi poate calma copilul mult mai repede.
  • In cazurile in care stomatologul nu poate coopera cu copilul, se recomanda anestezia generala.
  • Unele persoane cu autism tind sa aiba probleme oftamologice si acest lucru poate influenta puternic perceptia lor generala asupra lumii (mediul poate sa apara confuz si adesea infricosator). De exemplu: un copil vede un obiect miscator in ceata iar la un moment dat dispare.

In cazul in care observati ca pacientul cu autism este foarte agitat si nu reusiti sa cooperati, mergeti un pas inapoi si analizati mediul. Exista elemente care pot genera anumite senzatii specifice? Este folosit prea mult limbajul? Ajutati-va copilul, oferiti-i o pauza si ganditi-va la o strategie impreuna cu medicul.


Psiholog Clinician Specialist Carmen Hotar

Taiatul unghiilor pentru un copil cu autism

Pentru majoritatea persoanelor, taiatul unghiilor este un gest cat se poate de normal. Nu la fel este pentru un copil cu autism. Dificultatile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Sunt parinti care „rezolva” situatia in somn. Este si aceasta o solutie, dar temporara – copilul nu reuseste sa-si invinga teama sau disconfortul si nici nu va reusi sa faca aceasta operatiune singur la maturitate. Parintii isi vor ajuta copilul sa inteleaga faptul ca taiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operatiuni se inregistreaza inca un succes notabil in viata lui – drumul spre independenta.

mom girlIntrebarea este: care sunt motivele ce duc la aceasta frica? Unghiera sau forfecuta pot fi infricosatoare pentru un copil cu autism - atat prin forma lor, cat si prin zgomotul pe care il produc la taierea unghiilor.

In aceasta situatie putem apela la un suport vizual/pictograme cu o persoana care sa prezinte, in secventialitate, tot procesul. O alta varianta ar fi ca un membru al familiei sa faca un clip video in momentul in care face aceasta operatiune, explicand fiecare pas clar si intr-o maniera cat mai simpla. 

Unghiera sau forfecuta?

Fiecare copil este diferit. Ca atare, nu putem stii ce prefera. Totusi, din marturiile parintilor si chiar ale copiilor, forfecuta este mult mai bine tolerata: nu pune presiune pe unghie si nu este atat de zgomotoasa.

In cazul ambelor instrumente, incercati sa achizitionati unele cat mai prietenoase (cu desene). Puteti fabrica un panou cu tokeni sau fete zambitoare ce vor fi oferite dupa fiecare progres (dupa ce atinge instrumentele, daca accepta sa-i taiati o unghie etc). Dupa ce a strange un anume numar de tokeni, ii poate da la schimb pe o surpriza mult mai importanta. 

O alta varianta este recompensa imediata: „Intai ne taiem unghiile, dupa care mancam pizza”. Actiunea este predictibila si copilul va stii clar momentul in care va putea sa manance alimentul preferat.

Primul pas: dat fiind faptul ca este vorba de desensibilizare, copilul trebuie sa vada unghiera sau forfecuta in apropierea lui. Nu incercati sa-l obligati sa o atinga de prima data. O tineti in mana si ii explicati ce reprezinta (de exemplu: „Aceasta este o forfecuta. O pun aici pe masa.”). Numai dupa ce copilul s-a obisnuit cu prezenta ei, o putem apropia fizic de el, dar nu intr-atat incat sa o tina in mana sau sa o atinga.

Pasul doi: indata ce copilul se obisnuieste cu instrumentul si il accepta (fara protest) in apropierea lui, puteti trece la urmatorul pas. Luati forfecuta intr-o mana si in cealalta tineti mana copilului. Incercati sa o apropiati din ce in ce mai mult, pana reusiti sa ii atingeti unghiera/forfecuta de umar sau cot. In cazul in care copilul accepta aceasta apropiere, puteti incerca sa-i atingeti mana sau sa-i puneti in palma obiectul.

Pasul 3: dupa atingerea mainii sau a palmei, incercati sa ii atingeti degetele sau unghiile, fara sa incepeti taierea lor.

Pasul 4: incercati sa taiati o singura unghie si, daca va reuseste, puteti trece si la celelalte degete.

Foarte important!

Fiecare pas poate dura cateva zile sau saptamani in unele cazuri. Aveti rabdare si nu grabiti copilul daca el nu este pregatit de urmatorul pas. Cel mai important este succesul obtinut intr-o maniera pozitiva si perseverenta! Recompensati copilul pentru fiecare pas castigat, incurajati-l si aveti incredere in el.

                                                                     Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar

                                                                Presedinte Asociatia ARICA

Spalatul dintilor – o provocare pentru copiii cu autism

Pentru copiii cu autism, spalatul pe dinti sau vizitele la medicul stomatolog se apropie cateodata de limita imposibilului. Pe langa intreaga lista de abilitati (de comunicare, de joaca, sociale etc), se adauga si igiena orala – o adevarata provocare pentru copii si parinti.

unnamed

De cele mai multe ori aceasta problema pare sa fie una senzoriala: copilul simte un disconfort  fizic puternic  (trebuie sa deschida gura, sa introduca periuta, sa simta gustul pastei de dinti si sa suporte periajul propriu-zis). Din experienta, am observat ca periuta de dinti electrica este mult mai usor acceptata de copii. In afara faptului ca nu trebuie sa depuna efort (in special copiii cu probleme motorii nu reusesc sa efectueze corect miscarile de periaj), „gaditalul” dintilor le da chiar o stare de bine. Astfel, se obtine un periaj mai rapid si mai corect al dintilor si gingiilor.

Pentru copii exista o varietate larga de periute de dinti electrice „prietenoase”, cu desene si personaje atat pentru baieti, cat si pentru fetite.

Privit din punctul de vedere al unui copil cu autism, acest proces este unul foarte complex (implica atat obiecte cat si actiuni): pasta de dinti, periuta, chiuveta, robinetul, apa, dintii, gura deschisa... Toate aceste „lucruri” trebuie potrivite si explicate astfel incat copilul sa inteleaga conceptul de „spalat pe dinti” (exact ca intr-un puzzle).

In cazul in care igiena orala incepe devreme (odata cu aparitia primilor dinti), igiena orala va fi mult mai usor acceptata, devenind o rutina.

In cazul copiilor mai mari, primul pas ar fi sa mergeti cu ei la cumparaturi undepot  sa-si aleaga singuri periuta de dinti si eventual si pasta (in functie de preferinte, exista mai multe arome).

Al doilea pas ar fi „spargerea” acestei activitati in bucatele mai mici pe care copilul sa le invete :  intai ne urcam pe scaunel, ne aplecam dupa pasta de dinti, ii desfacem capacul, punem pasta pe periuta, dam drumu la robinet. Unii copii inteleg explicatiile verbale ale parintilor, altii s-ar putea sa aiba nevoie de ajutor vizual (videoclip, carti pentru copiii, imagini/pictograme sau chiar o persoana care sa-i arate efectiv cum se spala). Nu uitati sa recompensati fiecare „bucatica” corect executata ca si parte din procesul de curatate a dintilor.

Secretul este ca aceasta activitate sa fie facuta in joaca, impreuna (la inceput). Daca un copil este fascinat de cifre, de exemplu, puteti numara impreuna fiecare dinte spalatat (este distractiv si ii poate da copilului o stare de confort); daca are un animal de plus preferat, il poate lua la baie sa-l „spele” si pe el.

In cazul in care copilul incepe sa se descurce din ce in ce mai bine, incercati sa va pozitionati din ce in ce mai departe de el, astfel incat sa devina constient de cel mai important lucru: „pot si singur”.

 „Dintre persoanele cu nevoi speciale, cele care reusesc sa-si castige independenta in sarcinile de zi cu zi (spalatul pe dinti, de exemplu), vor avea mai multe sanse de succes in ceea ce priveste viata lor personala, atat in mediul domestic, dar si in cel vocational” (Pierce & Schreibman, 1994).

                                                                      Psih. Clinician Specialist Carmen Hotar

                                                                 Presedinte Asociatia ARICA

Cum ne pregătim pentru vacanţa unui copil cu autism

Cu toţii aşteptăm vacanţa de vară. Dar pentru un copil cu autism este posibil să fie doar o altă etapă stresantă, solicitantă, cu sentimente de supraîncărcare şi momente în care cei din jur pun presiune pe el. Dar, cu sfaturile de mai jos, vă puteţi bucura cu toţii de timpul liber departe de casă.

vacantaOdată cu terminarea terapiei într-un cadru structurat, e greu să pastram rutinele şi structura reconfortantă pe care o oferă terapia. Aici intervin părinţii care-şi pot pregăti copilul prin intermediul unui plan bine conceput şi prezentat copilului cu ceva timp înainte de începerea vacanţei. Cu ajutorul psihologului clinician Carmen Hotar, am aflat care sunt paşii de urmat pentru pregătirea unui copil cu o astfel de afecţiune.

“Întotdeauna orarele vizuale au fost de ajutor în lucrul cu copiii cu autism. Puteţi expune povestea vacanţei în imagini (o serie de poze şi desene explicite) sau filmuleţe cu alţi copii în vacanţă, pentru că acest lucru îl poate ajuta pe copil să se familiarizeze cu activităţile pe care doriţi să le faceţi în această perioadă“, spune Carmen Hotar, psiholog clinician.

 

Ce „trucuri” ne pot ajuta să menţinem copilul într-o zonă de confort

- Călătoria cu maşina/avionul poate fi uneori o provocare. Puteţi începe cu o vizită la aeroport. Apoi e nevoie să vă gândiţi la activităţi mai lungi pe care copilul să le poată face într-un spaţiu destul de restictiv şi pe o perioadă de timp mai lungă, în funcţie de nevoile şi preferinţele lui (filme sau jocuri video, reviste cu benzi desenate, cărţi cu poveşti, anumite lucruri preferate – perna, păturica, păpuşa, maşinuţa etc.). În cazul în care veţi călători cu avionul, e nevoie să-i explicaţi copilului întreg protocolul. Înţelegerea şi acceptarea îl vor ajuta să aibă o atitudine pozitivă.
- În cazul în care veţi fi cazaţi la un hotel, o idee bună este să îi arătaţi imagini cu dormitorul, holul, recepţia, parcarea. Puteţi afişa pozele pe un panou pe care copilul să îl vadă mereu. Dacă un copil nu acceptă astfel de schimbări majore, puteţi încerca să găsiţi o pensiune unde regulile nu sunt atât de stricte şi unde puteţi să faceţi anumite schimbări de decor.

- Atunci când pregătiţi masa şi se adună familia, încercaţi să vă apropiaţi de atmosfera unui restaurant (lumina, muzica, aranjamentul mesei, zgomot).
- Consumaţi genul de alimente pe care le veţi alege şi în vacanţă, astfel încât să ştiţi dacă sunt sau nu agreate de copil şi să-i puteţi oferi o stare de confort atunci când va alege meniul la restaurant.
- Prezentaţi-i copilului hainele pe care le va purta în vacanţă şi încercaţi să-l şi probaţi cu ele, astfel încât să recunoască textura, croiala şi chiar culoarea lor.
- Pregătiţi copilul pentru mediu. În vacanţă poate merge la bunici, la un alt membru al familiei sau într-un mediu nou (hotel). Puteţi lua cu voi anumite jucării sau obiecte cu care este familiarizat acasă şi care să-i ofere o stare de relaxare dacă apar momente în care sunt copleşiţi de stimularea senzorială.

Citește mai departe:Cum ne pregătim pentru vacanţa unui copil cu autism

Cum ne jucam cu un copil cu autism?

Joaca copiilor cu autism este deseori numita „nepotrivita” pentru ca este diferita fata de joaca copiilor tipici – nu se implica in jocuri simbolice, fac o fixatie asupra unei anumite jucarii sau doar asupra unei anumite parti dintr-o jucarie si, de cele mai multe ori, se joaca cu obiecte care nu sunt neaparat jucarii (vase de bucatarie, sticle etc).

Din exterior putem considera ca acest lucru nu reprezinta neaparat o problema. Si atunci, cand si cum ar trebui sa intervenim in joaca lui?

Care este roulul jocului?

Cum ne jucam cu un copil cu autismNe jucam pentru ca asa invatam, exersam, stimulam copilul si asa se poate distra. Joaca pentru un copil cu autism nu trebuie sa fie diferita fata de joaca unui copil tipic. Si el invata, exploreaza mediul din jurul lui, testeaza si se distreaza, doar ca o face intr-o maniera proprie. Pentru un copil tipic, invartitul rotilor la o masina (ore intregi) poate sa fie o activitate foarte plictisitoare, in timp ce pentru un copil cu autism este de-a dreptul interesanta. Curentii de aer sau particulele de praf dintr-o raza de soare pot fi fascinante pentru el, reprezinta bucuria lui in explorarea mediului inconjurator. In acest moment putem interveni si il putem ajuta sa-si redirectioneze atentia catre un joc tipic, menit sa-i aduca tot atata bucurie si stimulare.

Cum invatam sa ne jucam?

Ca si limbajul, joaca reprezinta o abilitate care se dezvolta in mai multe etape.

Joaca senzoriala

La inceput, copiii experimenteaza obiectele cu ajutorul simturilor – le fixeaza cu privirea, le iau in mana, le gusta si le miros, le lovesc de alte suprafete pentru a face zgomot. Acest lucru nu se aplica doar in cazul jucariilor- „experimenteza” degete, par, animale sau alimente care pot fi la fel de fascinante, daca nu chiar mai interesante, decat jucariile. Toate aceste elemente fac parte din activitatile de joaca de la inceputul dezvoltarii copilului.

Joaca prin explorare

In urmatoarea etapa copilul va invata functiile si rolul obiectelor. Un ciocan poate fi folosit atat in cazul in care vrem sa batem cuie, dar si cand vrem sa demolam un zid din cuburi, de exemplu. Folosirea obiectelor intr-o maniera ciudata se considera a fi tot joaca prin explorare – se descopera si se aplica functia lor.

Jocul simbolic

Aceast tip de joc este cel mai dificil pentru un copil cu autism din moment ce se considera ca ei nu pot sa „se prefaca”. Dar aceasta etapa nu se refera doar la jocul simbolic, este etapa in care poate sa-si dea seama ca un obiect poate avea mai multe functii (o perie de par poate fi folosita si ca microfon, o rigla poate sa fie si catapulta).

Cum invatam un copil cu autism sa se joace?

Ca si stadiul de ecolalie in limbaj, copiii cu autism pot sa ramana fixati la un anumit stadiu de joaca sau pot sa apara intarzieri in dezvoltarea jocului. Aici  intervin mai multe motive:

  • Cei care sunt in cautare de elemente senzoriale, pot sa ramana fixati pe jocul senzorial si sa refuze sa treaca mai departe.
  • Cei care evita elementele senzoriale nu manipuleaza obiecte pentru a le descoperi functiile.
  • Atunci cand se exploreaza posibilele functii ale obiectelor se cere o imagine mai mare, in ansamblu. Acest lucru poate fi deranjant pentru un copil care se concentreaza asupra detaliilor.
  • Copilul cu autism prefera rutina.
  • Dificultatea in comunicare.
  • Gandirea rigida si perseverenta pot fi o bariera atunci cand trebuie sa descopere noi functii ale obiectelor.

De exemplu, sortarea si aranjarea jucariilor reprezinta un pas normal in joaca lor iar pentru unii copii care simt nevoia sa fie totul pus in ordine, aceasta etapa in dezvoltarea jocului poate fi foarte placuta si satisfacatoare. Acest lucru rezulta din comportamentul stereotip precum alinierea masinutelor (in mod normal, copilul tipic o plimba pe covor). Aceasta aliniere este mai degraba un semn de imaturitate, decat o abilitate incorecta in joc. In concluzie: este important sa ne amintim ca o intarziere in aceasta arie de dezvoltare nu inseamna ca ei nu pot sau nu-si vor dezvolta pe viitor ablititati de joaca mai complexe. Pur si simplu nu au ajuns la stadiul respectiv.

Citește mai departe:Cum ne jucam cu un copil cu autism?

Articole

Asociația Arica

Susțineți-ne pe Facebook

Doneaza prin PayPal


     

De ce PayPal?

 

Serviciul oferit de PayPal.com functionează ca un cont bancar, singura diferența este ca printr-un cont PayPal totul se realizeaza electronic, din fata calculatorului, prin intermediul unei conexiuni la Internet. Un utilizator care isi deschide un cont Paypal si-l poate incarca cu o anumita valoare, pentru acest lucru folosindu-se de un card bancar compatibil cu platile online. Banii vor fi retrasi automat din contul traditional si mutati in cel electronic.

Este important de stiut ca aceasta operatiune nu presupune nici o extrataxa, transferul banilor fiind in sine o plata online, avand comision 0. Folosirea platilor pe site-uri web din contul PayPal reduc la minimum posibilitatea fraudelor in defavoarea utilizatorului.

Mulțumim!

Sponsori

 

Parteneri

Sponsorizare 2%

Potrivit Codului Fiscal in vigoare, contribuabilii persoane fizice pot redirectiona anual 2% din impozitul pe profit catre o asociatie nonprofit.

Descarca formular: 2%_ARICA

Cont ARICA:
RO91UGBI0000072018434RON
Garanti Bank, Sucursala Stefan cel Mare

Sponsorizare 20%

SPONSORIZARILE CATRE ONG-uri NU CRESC CHELTUIELILE SOCIETATILOR COMERCIALE. Puteti face sponsorizari de pana la 20% din impozitul pe profit datorat Statului, in limita a 3‰ din cifra de afaceri a firmei, iar impozitul se diminueaza cu suma aferenta sponsorizarii, cheltuiala fiind astfel deductibila.

Descarca contract : 20% - ARICA

Contact

Ne puteți contacta prin email:

office@autism-arica.ro

 

 

MEMBER OF