Cum ii explicam unui frate cu dezvoltare tipica faptul ca are un frate cu autism
- Detalii
- Categorie: Recomandari
O familie cu un copil cu autism si unul tipic infrunta in fiecare zi o mare provocare: cum sa faca tot ce este mai bine pentru primul si ii cum sa ii ofere aceeasi atentie celui de-al doilea?
Acest articol pune accentul mai mult pe copilul cu dezvoltare tipica. De cele mai multe ori se confrunta si el cu aceleasi sentimente si duce aceeasi lupta pentru celalalt frate/sora ca si parintii sai. S-a observat ca parintii care au o comunicare buna si isi sustin copilul fara autism isi ajuta indirect, pe termen lung, copilul cu autism.
Acest diagnostic este greu de acceptat, de inteles, de explicat. Este dificil sa porti o discutie cu oricine; este si mai greu sa ii explici copilului tipic sau „normal” (asa cum este catalogat in raport cu fratele/sora lui) ce este in neregula cu celalalt copil. Intrebarea preferata a copiilor este DE CE? Si cum ii putem raspunde din moment ce nici noi, ca adulti, parinti, terapeuti, doctori...nu stim de ce.
Cum alegem momentul cel mai bun pentru inceperea discutiilor? Nu exista un „moment perfect”. Totusi, cu cat mai repede, cu atat mai bine. Este de preferat ca situatia fratelui/sorei sa se discute inainte de intrarea la gradinita/scoala si de momentul in care va incepe sa se imprieteneasca cu copiii din aceste medii. Astfel, va fi pregatit in cazul in care colegii ii vor adresa inevitabila intrebare: „Ce are fratele/sora ta?”. In general, copiii vor intelege explicatiile „stiintifice” odata cu inaintarea in varsta. Unui copil de 4-5 ani (care intelege mult mai bine daca i se ofera exemple concrete) ii putem oferi urmatoarea explicatie: „Fratele tau invata diferit fata de tine sau de mine si are nevoie de mai mult ajutor” sau „Fratele tau are autism si poate nu vorbeste si nu se joaca asa cum faci tu, dar te iubeste foarte mult”. Dupa cum ati observat, cuvantul „autism” apare in cadrul discutiei. Asa copilul va intelege concret ce presupune aceasta tulburare, le va putea explica celorlalti si va intelege mai bine situatia si trairile fratelui/sorei lui. Sunt totusi cateva puncte foarte importante pe care copilul e necesar sa le inteleaga:
- Autismul nu este contagios/nu se ia.
- Fratele/sora mea repeta anumite lucruri pentru ca asta il/o ajuta sa inteleaga mai bine.
- Nu este vina mea.
- Lucrurile pe care le face uneori fratele/sora mea nu sunt intentionate.
- Fratele/sora mea nu este singurul copil cu autism.
Ce pot face parintii? Incercati sa-i aratati copilului si partile bune ale fratelui cu autism: poate nu vorbeste, dar danseaza atat de bine...
Parintii sunt cei care trebuie sa gaseasca echilibrul necesar in ceea ce priveste atentia pe care trebuie sa o distribuie intr-o maniera cat mai „echitabila”. Pot sa intervina de multe ori situatii de genul „Dar nu e corect!! De ce stati atat de mult cu el?? De ce nu va jucati si cu mine?? De ce pe el il iertati mereu?”.
In astfel de cazuri, aceasta discutie despre ce inseamna autismul, despre ce poate sa faca fiecare membru al familiei, despre dragoste si responsabilitati – poate fi definitorie. Copilul „tipic” trebuie sa simta ca este iubit, apreciat, incurajat, important. Asa va intelege si de ce fratele/sora lui are nevoie de mai mult ajutor si atentie, inclusiv din partea lui, ca si frate.
Psiholog Clinician Specialist Carmen Hotar